Iohannis pleacă la război

Ei bine, dacă președintele nu se grăbea să iasă aseară, în stradă, deloc cușer, ca să le dea apă la moară adversarilor săi politici, cărora atâta le-a trebuit, ca să compare un protest perfect european, din toate punctele de vedere, cu o mineriadă, garnisită, moț, și cu un „început de lovitură de stat”, rezumându-se doar la hotărâta și ambițioasa ieșire de azi, totul ar fi fost ca la carte.

Sigur, ultima mutarea a președintelui, aceea de a-și anunța intenția de organizare a unui referendum pe tema grațierii, a fost, măcar și din punct de vedere politic, una surprinzătoare și spectaculoasă.

Deși, sincer vorbind, nu-i întrezăresc, foarte exact, finalitatea.

Demararea organizării unui astfel de referendum presupune deschiderea imediată a două fronturi importante de război: primul, pe linia declanșării măsurilor de suspendare a președintelui (motivul, în actuala conjunctură, fiind absolut neimportant) – situație la care deja a răspuns: „Eu îmi doresc să fim o națiune puternică, de oameni mândri și liberi, condusă de politicieni integri. Ca să atingem acest obiectiv, pentru mine nici un preț nu este prea mare!”; al doilea, față cu rezistența aleșilor PSD-ALDE, pe baricadele Parlamentului, instituție de care depinde organizarea noului vot popular.

O altă luptă importantă va avea de dus președintele și în spatele frontului, cu CCR, iar aici, situația nu-mi pare, deloc, a fi prea roz. Pentru că, dacă te opui, radical, actului de grațiere, în sine, îți va replica Valer Dorneanu că textul Constituției nici vorbă să împiedice o astfel de măsură. Și va mai spune că, pe cale de consecință, un președinte, cu toată dreptatea lui politică, nu poate interzice, juridic, unei majorități, să adopte un act normativ, câtă vreme acesta nu încalcă vreo prevedere a legii fundamentale.

Mă preocupă, apoi, cum va suna întrebarea. Să presupunem, la limită, că va fi ceva de genul „Sunteți de acord cu grațierea?”. Păi, dacă cetățenii vor răspunde „DA”, urmează să fie modificată Constituția, stipulându-se că acest demers va fi interzis sub orice formă, oricând, indiferent de motivația sa?

Pentru că, din păcate, după ce a declarat că măsura grațierii nu poate fi adoptată prin OU, peste noapte, fără o dezbatere publică prealabilă, intervenție care mi s-a părut cât se poate de corectă – inclusiv prezidarea ședinței de guvern în care ar fi urmat adoptarea-blitz a ordonanțelor -, Klaus Iohannis s-a răzgândit, cerând renunțarea totală la demersul în discuție, direcție în care cred că se va îndrepta și ideea eventualului referendum. O situație în care cadrul legal nu-i dă dreptate.

Pe de altă parte, românii ieșiți în stradă au incriminat modalitatea rudimentară, neprofesionistă, prin care guvernul Dragnea-Grindeanu a încercat adoptarea OU: fără dezbateri, în cel mai strict secret, cu dedicație pentru liderii puterii actuale. Părerea mea este că românii au înțeles, în fapt, mizeria și atmosfera existentă azi în mediul penitenciar românesc, nefiind împotriva grațierii în sine, ci a grațierii politicienilor, care vor să-și tragă spuza legii pe turta lor.

Cred că, în această zonă, a organizării unei largi dezbateri publice, pe tema elaborării proiectului de lege care vizează grațierea – votat, ulterior, în Parlamentul României, nu de 20 de oameni, într-o ședință de guvern -, trebuie să se implice, legal și decisiv, președintele Iohannis.

Altfel, avocații puterii vor veni la război cu toate lecțiile făcute.

Cât despre ce națiune vrem să fim, aici e vorba despre cu totul altă luptă, iar asta pleacă de la educație, cultură, demnitate și, mai ales conștiința că votul e un drept, o obligație, o armă!